Bonn, 08.01.2026

Datele Copernicus arată că 2025 a fost al treilea cel mai cald an înregistrat1, doar marginal (0,01°C) mai rece decât 2023 și cu 0,13°C mai rece decât 2024 – cel mai cald an înregistrat. Ultimii 11 ani au fost cei 11 cei mai călduroși din istorie. Temperaturile globale din ultimii trei ani (2023-2025) au fost în medie cu peste 1,5 °C peste nivelul preindustrial (1850-1900). Aceasta este prima dată când o perioadă de trei ani depășește limita de 1,5°C. Temperatura aerului de pe zonele terestre globale a fost a doua cea mai caldă, în timp ce Antarctica a văzut cea mai caldă temperatură anuală înregistrată, iar Arctica a fost a doua cea mai caldă.

În 2025, conform ERA5, temperatura globală a aerului la suprafață a fost cu 1,47 °C peste nivelul preindustrial, după 1,60 °C în 2024, cel mai cald an înregistrat. Folosind mai multe metode, nivelul actual de încălzire globală pe termen lung este estimat la aproximativ 1,4°C peste nivelul preindustrial. Pe baza ritmului actual de încălzire, limita Acordului de la Paris de 1,5°C pentru încălzirea globală pe termen lung ar putea fi atinsă până la sfârșitul acestui deceniu – cu peste un deceniu mai devreme decât se prevedea pe baza ratei de încălzire la momentul semnării acordului.

Ultimii trei ani 2023-2025 au fost excepțional de călduroși din două motive principale. Prima este acumularea de gaze cu efect de seră în atmosferă, ca urmare a emisiilor continue și a absorbției reduse de dioxid de carbon de către chiuvetele naturale. În al doilea rând, temperaturile de la suprafața mării au atins niveluri excepțional de ridicate peste ocean, asociate cu un eveniment El Niño și alți factori de variabilitate a oceanului, amplificați de schimbările climatice. Factorii suplimentari includ modificări ale cantităților de aerosoli și nori joase și variații ale circulației atmosferice.

Ca și în 2023 și 2024, o parte semnificativă a globului a fost mult mai caldă decât media în 2025. Temperaturile aerului și ale suprafeței mării la tropice au fost mai scăzute decât în ​​2023 și 2024, dar încă mult peste medie în multe zone din afara tropicelor. Temperaturile tropicale mai scăzute în comparație cu 2023-2024 s-au datorat parțial persistenței unor condiții aproape de medie („ENSO-neutre”) sau slabe La Niña în Pacificul ecuatorial pe tot parcursul anului 2025. Temperaturile mai ridicate din cei doi ani anteriori au fost parțial influențate de un eveniment puternic El Niño. El Niño tinde să aibă un efect de încălzire asupra temperaturilor globale, suprapus încălzirii globale pe termen lung cauzate de om, în timp ce La Niña tinde să aibă efectul opus. Temperaturile peste Atlanticul tropical și Oceanul Indian au fost, de asemenea, mai puțin extreme în 2025 decât în ​​2024.

Temperaturile mai ridicate din regiunile polare au compensat parțial temperaturile mai scăzute observate în regiunile tropicale în cursul anului 2025. Temperaturile medii anuale au atins cea mai mare valoare înregistrată în Antarctica2 și a doua cea mai ridicată în Arctica2. Temperaturi anuale record au fost observate și în alte câteva regiuni, în special în nord-vestul și sud-vestul Pacificului, nord-estul Atlanticului, estul îndepărtat și nord-vestul Europei și Asia centrală.

În 2025, jumătate din suprafața terestră globală a suferit mai multe zile decât media cu cel puțin un stres termic puternic – definit ca o temperatură similară de 32 °C sau mai mult. Stresul termic este recunoscut de OMS ca principala cauză a deceselor cauzate de vremea la nivel mondial3. În zonele cu condiții uscate și adesea cu vânt, temperaturile ridicate au contribuit, de asemenea, la răspândirea și intensificarea incendiilor de vegetație excepționale, care produc carbon, poluanți toxici ai aerului cum ar fi particulele în suspensie și ozon, care au un impact asupra sănătății umane. Acesta a fost cazul în anumite părți ale Europei – care au înregistrat cele mai mari emisii anuale totale de incendii de vegetație – și în America de Nord, conform datelor CAMS. Aceste emisii au degradat semnificativ calitatea aerului și au avut un impact potențial dăunător asupra sănătății umane, atât la scară locală, cât și la scară mai mare.

Condițiile excepționale din 2025 vin într-un an marcat de evenimente extreme notabile în multe regiuni, inclusiv valuri de căldură record, furtuni severe în Europa, Asia și decese legate de vremea norvegiană în America și incendii în Spania, Canada și California de Sud. Deși aceste evenimente individuale nu sunt analizate sau atribuite în raport, ele oferă context oportun pentru atenția publică tot mai mare asupra riscurilor climatice în 20254.

Creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă5 – în principal o consecință directă a activităților umane – este principalul motor al creșterii observate pe termen lung a temperaturii medii globale. Monitorizarea emisiilor și concentrațiilor de gaze cu efect de seră de către Serviciul de monitorizare a atmosferei (CAMS) Copernicus oferă informații pentru a sprijini implementarea politicilor de atenuare a schimbărilor climatice.

Temperatura globală

  • Temperatura medie globală în 2025 a fost de 14,97 °C, cu 0,59 °C peste media 1991-2020, cu 0,13 °C sub 2024, cel mai cald an înregistrat.
  • Temperatura aerului deasupra zonelor terestre globale a fost a doua cea mai caldă, cu 0,20 °C mai rece decât în ​​2024 și cu 0,01 °C peste 2023.
  • Temperatura globală la suprafața mării (extrapolară) a fost de 20,73 °C și a treia cea mai caldă după 2024 și 2023.
  • Ianuarie 2025 a fost cea mai caldă ianuarie înregistrată la nivel global. Martie, aprilie și mai au fost fiecare a doua cea mai caldă pentru perioada anului. Fiecare lună a anului, cu excepția lunii februarie și decembrie, a fost mai caldă decât luna corespunzătoare în orice an înainte de 2023.

Europa

  • 2025 a fost al treilea an cel mai cald înregistrat pentru Europa, cu o temperatură medie de 10,41 °C, cu 1,17 °C peste media pentru perioada de referință 1991-2020 și cu 0,30 °C sub cel mai cald an, în 2024.

Întinderea gheții de mare

  • În februarie 2025, stratul combinat de gheață de la ambii poli a scăzut la cea mai scăzută valoare de la începutul observațiilor prin satelit, la sfârșitul anilor 1970.
  • În Arctica, întinderea lunară a gheții marine a fost cea mai scăzută înregistrată pentru perioada anului în ianuarie, februarie, martie și decembrie și a doua cea mai scăzută în iunie și octombrie. Martie a marcat cel mai scăzut maxim anual înregistrat, în timp ce minimul din septembrie s-a clasat doar pe locul 13 cel mai scăzut.
  • În Antarctica, extinderea lunară a atins al patrulea cel mai scăzut minim anual în februarie și al treilea cel mai scăzut maxim anual în septembrie.

CONȚINUT ASOCIAT

Repere climatice globale 2025

Resurse de presă

Galeria de grafică